Întotdeauna mi-au placut pisicile, de când eram mic copil, adoram pisicile. De-a lungul timpului, la tara, am avut zeci de pisici. În noiembrie 2012, ne-am decis sa adoptăm un motan care sa trăiască cu noi în București, în apartament.
Ok, zis și făcut. Dar doar după zile întregi de stat pe site-urile de adopții, așteptând doar, doar sa apară un pitac european tigrat :). Ei da, bineînțeles ca a apărut, am sunat imediat la numărul de telefon afișat și am aflat mai multe detalii despre prunc ( era o zi de miercuri). Am stabilit cu doamna sa mergem sa îl luam sâmbătă, pe 1 decembrie. Pfff, au urmat 3 nopți de nesomn... Ne făceam tot felul de gânduri / griji pentru pitic. După zeci de documentari, am înțeles că toate cele necesare pentru pisic trebuie cumpărate înaintea venirii acestuia ( litiera, mâncare, jucării, cușcă de transport, culcuș, etc). Buun, hai la pet shop sa îi cumpăram băiatului de toate :). Doua ore, doua ore am stat amândoi pana am ales o punga cu bobite, câteva cutii de pate, litiera și cușcă. Timpul și banii nu contau, doar urma sa avem un copilaș în curând :). Ne-am întors acasă, am început sa pregătim toate cele, inclusiv culcușul improvizat dintr-un cos, perna și un pled.
Urma ultima seara de nesomn... A trecut repede, ne-am trezit și am plecat spre puiul nostru. Uf, uf! Am ajuns în fata blocului, emoții, am sunat la interfon iar doamna ne-a invitat în casa. L-am văzut pe Tomy țopăind cu fratiorul lui și am fost maxim de îndrăgostită. Am început sa mă joc cu ei, sa ne împrietenim timp de vreo 30 min. Dar a urmat un moment neplăcut, l-am luat de lângă mama și fratiorul sau :(... Trist moment, no comment.
Drumul spre viitoarea casa nu a fost lung, am ajuns și imediat a început sa miroasa toate colturile casei. După o oră, a început sa plângă, probabil își amintea de mama lui. L-am luat în brațe la mângâiat, imediat a simțit dragostea mea și a adormit la pieptul meu :), ah ce moment! Chiar acum sta și doarme pe burta mea :).
După câteva zile au început și draciutele, frunze rupte, vaze sparte, perdea distrusa... Dar toate aceste lucruri nu mai contează, avem un copilaș :).
No comments:
Post a Comment